duminică, 8 martie 2009

Sfinxul si strajerii de piatra

Suntem pe o pajiste. Langa mine este un lup alb. Lupul ne conduce catre Sfinxul din Bucegi. Suntem inca la poalele lui, pe o panta inverzita si urcam lejer. Il privim din fata. Simtim energia lui. Respiram aerul pur. Atingem iarba si ne bucuram de ea. Sfinxul este energie ce coboara asupra noastra.
-V-am chemat sa va amintesc. Aveti misiuni comune. Aveti de lucru impreuna. Voi cei ce ades ati fost la mine si mi-ati simtit pulsatia, primiti acum acest impuls din insasi esenta mea. O particica din mine se regaseste in fiecare din voi, ca o emblema. Stiti ca sunt ca un paznic al acestor locuri si in acelasi timp o poarta. Acum as dori peste acest platou sa va aruncati privirile, si aceste entitati, formatiuni muntoase, sa le priviti. Insa priviti-le cu ochii vostri interiori, ca pe niste fiinte ce se odihnesc pe acest platou. Ele toate au a va spune ceva. Caci sunt entitati invelite in acest strat dur, ce le protejeaza, pentru a-si ascunde forma, puterea si intelepciunea.
Tot ce priviti aici, este un tezaur in piatra. Nu e nevoie sa-l ghiciti, ci doar simtiti-l. intelegeti-le semnele. Toate sunt binevoitoare. Fiecare marcheaza un loc. Fiecare isi transmite mesajul in eter, sau de partea cealalta a Pamantului. Onorati-le munca si deschideti-va inimile asupra lor, ca niste fiinte. Ele vin acum catre voi. Simtiti-le cum se apropie. Isi urnesc pasii lor grei si vin aici in jurul vostru. Puteti simti o mana in jurul vostru, puteti simti o adiere rece pe obraz, ca si cum s-ar lipi de obrazul vostru, puteti simti ca sunteti luati in poala lor. Ei toti va cunosc. Si onoreaza ceea ce voi faceti. Au venit sa va mangaie cu mainile lor, poate cam aspre. Si sa lase in palma voastra un banut aurifer. Un dar al lor pentru voi. Fiecare banut are un inscris. Poate fi si o pecete, este darul lor, caci voi pe aici ati venit si ati cantat. Si bucurie voi le-ati dat. Acest banut sclipeste acum In palma voastra. Razele si le trimite. Sunt bucurosi ca le-ati primit. Meditati cand vreti asupra acestui banut si contemplati aceste entitati ce sunt aici, lucrand ca intr-un serviciu. Tot mai mult veti comunica cu aceste entitati.
Acum simtiti cum din piatra ele ies. Ele se apropie mai mult de voi. Priviti ce frumoase sunt, ce aura minunata au. Lumina lor va atinge, ele doresc sa va vorbeasca.
-Noi suntem cei de mult veniti. Aceasta zona sa o pazim. Noi vii antene noi suntem aici si din an in an transmitem generatiilor, din intelepciunea noastra. A sosit momentul sa se stie de noi, sa devenim cunoscuti si va transmitem voua o solie, sa stie lumea ca si piatra vorbeste si iubeste si cu drag isi indeplineste munca ce o are de facut aici. Sa fie inteles rostul pietrei, al muntelui si protectia pe care ei au daruit-o miilor de oameni, de-a lungul miilor de ani.
Acum ei intra din nou in invelisul lor. Noi suntem langa Sfinx si privim toate acestea cu o noua intelepciune. Intelegem altfel viata si manifestarea ei. Privirea se indreapta apoi spre un varf numit Om. Spatiul inalt, spatiu deschis ce mult mai inalt este, mai mandru, un veritabil strajer intre lumea vizibila si invizibila ne saluta de la inaltimea lui, aratandu-si mandra infatisare. Pentru o clipa, pentru noi, isi deschide bratele, isi deschide pieptul ca pentru cateva minute sa intram in interiorul sau. Muntele s-a deschis si pasim in interiorul sau. Cascade de lumini ne intampina. Suntem scaldati in aceste lumini launtrice de mare forta si vibratie. Totul curge. Suntem in acest flux de lumini, umplandu-ne cu energia lui. O mareata reverberatie incepe. Suntem ca intr-un mare accelerator ce lucreaza asupra noastra. E un zgomot aidoma turbinelor. Energiile noastre primesc aceasta vibratie inalta si ne transmuta.
Am urcat in lungul muntelui, catre varful sau, unde o lumina orbitoare ne asteapta, dar ochii nostri fac fata. Chiar daca inchidem ochii interiori, mainile si picioarele noastre continua sa mearga, sa patrunda in acea lumina. Este o atractie deosebita si patrundem in ea. Cu totala incredere. Muntele ne tine acolo, imbratisati, in focul viu al acestei lumini si ca pe niste oua de cristal ne rostogoleste inapoi, pe panta muntelui. Am iesit ca dintr-un foc, perfecti ca forma si stralucire, sfere de cristal, rostogolindu-ne pana langa Sfinx. Il privim cu noii nostri ochi cristalini. E un miracol, zamislit din munte. Sfinxul ne priveste zambind. Lupul este asezat in iarba, langa noi, iar noi suntem complet schimbati. Sfinxul ne graieste:
-Nu uitati acest miracol ce l-ati trait. El este aievea. Asa cum acele entitati le-ati vazut in acel corp de piatra, la fel si voi sunteti in acest corp uman. Aceste cristale care va vedeti acum, aceasta experienta a fost necesara sa intelegeti ce se ascunde in spatele unei forme si sa apreciati de fiecare data esenta si nu forma, sa pasiti de fiecare data inauntru, si al vostru si al tuturor formelor exterioare si sa intelegeti frumusetea si intelepciunea ce se ascunde in fiecare. Cu drag imi iau ramas bun de la voi si ati inteles ca atunci cand dorul ne cuprinde, un singur semn si noi suntem imediat alaturi. Uneori nu e nevoie nici de cuvinte.

Niciun comentariu: