marți, 2 martie 2010

Zamolxe - la sfat

POEZIE-ZAMOLXE – 02 – 03 – 2010

In piramida sa intram,
Si la sfat sa ne-asezam.
Cu totii ne adunam
Si-ntr-o inima suflam.

- Dragii mei bine ati venit
La acest sfat implinit,
Ce aduce flori pe mese
Si cununi de-mparatese.

Noi cu voi suntem acum.
Poarta raiului s-apara
Sa iveasca asta tara
Precum vrut-a din strabuni.
Porti marete are ea.
Vajnici strajeri sunt in ea
Si aste porti acum deschid
Ca sa intre cei cuminti.
In pridvor sa sedeti voi
Cu flori multe, tricolor.
Sa cuprindeti,
Sa ospatati
Si la masa sa invitati.

Fiti aceeasi, asa cum sunteti,
Din strabuni mostenire ce ati primit
Si lasati drumeti sa intre
Toti cei ce sunt osteniti.
Apoi voi prin bucate alese,
Prin cantec si grai dulce,
Ospatati si luminati
Pe cei ce la izvor sosit-au
Lumina sa-si primeasca.
Si apoi cu drag acasa
Ei sa plece sa daruiasca.

Ast sfat ce vi l-am dat,
De sus din prea Inalt
De la Domnul Laudat,
Vrutu-sa a fi zis, in asta zi de Paradis.
Si aceasta mandra tara
Ce detine bogatii
Voi de-acum in mandru glas
Mintenas sa aratati.

Nu mai este nici o zabava,
Timpul in loc
Nu va mai sta.
El pleca-va in curand
Dara voi pe ast pamant
Inca sunteti
Sa graiti
Sa cantati,
Sa daruiti.

Portile ce s-au deschis,
De la ai vostri
Mari stramosi
Pornitu-sa
Iar acum, infaptuitu-sa.
In zile mari,
In straie mari
De sarbatori
Primiti oaspeti dragi
Ce din departari sosesc.
In radvane aurite
In mandre masini gatite
Ei veniti sunt de fel
Dar multi n-or pricepe inca felul
Ce lise pregateste.
Insa voi cu suflet drag si cu spirit de-altadata,
Voi gatiti stiti ce sunteti.
Si ceea ce sunteti acum, primiti
Pe ei sa le aratati
Acest izvor nesecat de iubire de armonie
Prin inimile voastre curge
Tot ceea ce raspanditi
Este o dalba ce pe fruntea tarii sade.
Ei n-or stii
N-or simti de la inceput;
Poate multi vor mai gresi,
Dar voi intelegeti
Ca iubirea ce o contineti
Ca abundenta ce-o detineti
Nu mai poate fi fi stavilita
Nici furata, nici ostoita
Voi acuma trambitati
Voi acuma laudati
Straluciti si aratati
Peste-a voastre mandre plaiuri
Nimeni nu mai are glas
Nimeni nu mai are spada sa o scoata
Aceste mandre plaiuri sunt asa cum vrutu-sa
De bunul Creator
Si in stralucirea lor
Ele toate prin voi vor straluci.

Aceasta am dorit la acest sfat prietenesc voi sa stiti si sa adumbriti
Tot pamantul romanesc.

Niciun comentariu: