Zamolxe - Cantul strabunilor

Eu, Zamolxes, sunt cu voi. Cantul strabunilor tot mai des rasuna. Acest cant umple spatiul, vaile. El curge printre munti si atinge inimile tuturor. A sosit momentul dragii mei, a sosit clipa cand acest cantec al strabunilor iese din piepturile voastre. El trebuie sa sustina tot ceea ce este si de aceea a iesit la iveala. Simtiti acest cant, cum din piepturile tuturor simte sa iasa, sa fie ascultat, sa fie inteles si sa fie cantat. Oamenii chiar daca nu stiu inca, au fost pe aceste locuri. Toti oamenii de aici au trait pe aceste locuri. Ei au fost acei bravi si viteji ai luptelor. Au fost calaretii, au fost soldatii, au fost oameni ai luptelor si au aparat aceste locuri. Simtiti aceasta, omul aparandu-si spatiul sau sacru. Extindeti aceasta idée. Fiecare om si-a pastrat spatiul sau sacru, spatiu care se refera atat la spatiul terestru, al planului fizic, dar de unde provine oare aceasta aparare a acestui spatiu? Este vorba de apararea spatiului sacru, al spatiului de iubire care poate fi extins atat spatiul inimii proprii cat si spatiul sacru a creatiei. Ce credeti voi ca ati protejat? Aceste spatii sacre ale creatiei, unde voi doreati ce doreau romanii? Liniste, pace. Sa fie lasati in pace sa-si conduca gospodariile, sa-si creasca copii, sa-si creasca vitele, animalele de langa casa. Romanii au aparat acest spatiu. Si ce spatiu au aparat romanii? Spatiul sacru al creatiei. Tradus in graiul fizic, era ca-si apara glia stramoseasca, ca-si aparau bunurile lor. Care erau aceste bunuri? Bunurile material? Toate. Dar in spatele acestora, erau bunurile spirituale, erau bunurile transmise oral copiilor, copii transmiteau nepotilor. Era acea transmitere a tezaurului stramosesc. Iata ce aparau romanii pe aceste plaiuri. Toate acestea simtiti-le, aratati-le, spuneti-le. Acum omul ce-si apara? Apara masina, garajul? O proprietate? Vag a ramas ca el are de protejat ceva. Nu este un bun al sau asa cum s-a tradus acum, bun de care omul se leaga strans. Aceasta a mai ramas. Se leaga strans de un aspect pur material. Dar in spatele acestui aspect, este ce se transmitea din strabuni, spatiul sacru al creatiei. Vorbiti despre toate acestea si lasati lumina sa picure in inimile si urechile oamenilor, ca ei sa inteleaga mai profund, ca totul se afla in ei, ca totul este acolo. Si daca voi, ii veti ajuta sa constientizeze toate acestea, acea lumina, acea creatie, el o va intelege, iar comportamentul lui va fi cu totul altul. Cu mare drag, Zamolxes