Se
simtea chemarea dinspre centrul vechi al orasului, mai precis locul unde se
afla statuia lui Hercule. Am pornit intr-o plimbare spre el in urma mesajelor
sosite dimineata. La o anume distanta de fantana s-a simtit prezenta unui
spatiu energetic diferit fata de cel fizic in care eram si ne-am oprit. Simt ca
spatiul este pregatit si putem pasi in el.
Aici
primim ravasul de iubire:
“- Eu iti daruiesc a mea iubire pura.
Stiu ca tu o slavesti
Si puritatea ei o daruiesti.
Eu tie iti daruiesc acum
A mea inima in totalitate,
Cu ea sa te reversi
Peste a boltii planeta.
Cu ea minuni sa faci
Si sa o -nnobilezi
Cu tot ceea ce esti.
A noastra tara e iubire
Pamant strabun de neuitat,
Mostenire sacra.
Mostenire sacra a vietii ce ati uitat.
Iubeste-te nespus ca inima s-o cresti si sa o daruiesti.
Vei sti sa faci toate acestea, caci tu copila din iubire te-ai nascut
Si a pacii tale fiinta e un nou inceput.”
Zamolxe
In
timpul primirii ravasului, norii s-au strans si a inceput sa ploua. O inima
energetica s-a configurat in causul palmelor mele si toate acele picaturi le
strangeam in palme, simtind ca este energia de iubire a inimii lui Zamolxe. Era
modul sau de a se face primit si inteles.
Am
ramas asa, primind darul sau cat timp a
durat mesajul, chiar mai mult, apoi soarele a reaparut si norii au disparut .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu